Printre zilele nefaste ale istoriei noastre milenare, ziua de 28 iunie 1940 ocupă un loc aparte. Cu această zi neagră, a început calvarul românilor. În urma acelui draconic pact Ribbentrop-Molotov, când România a fost mutilată, hoardele sovietice au invadat Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța.
Călcând peste ființa națională, peste demnitatea românilor, s-au revărsat asupra teritoriilor românești, luând în ghearele lor pământuri care musteau de cultură și istorie națională. Plini de ură și mânie, ocupanții au instalat un regim de teroare asupra populației existente, de exterminare, în special asupra populației de origine română.
Ciuma roșie, având înscrisă pe față rânjetul morții, a lovit în bătrânii, copii, femei, indiferent de starea fizică sau socială.
Au urmat deportările din mai - iunie 1941, închisorile comuniste, lagărele de exterminare din Siberia și alte ținuturi pe care nu călcase picior de român. Cu uneltele crimei, secera și ciocanul transformate din unelte creatoare în simboluri ale morții și terorii, în satele românești a început rusificarea. Transferul populației, asimilarea forțată, interzicerea alfabetului latin, nu au făcut ca în anii dictaturii comuniste în aceste teritorii să dispară neamul românesc.
Conștiința, dragostea față de patria mamă și apartenența la ginta latină au rămas vii după 76 de ani, frumoasele tradiții și obiceiuri populare au demonstrat că „tot ce-i românesc, nu piere”. Mândrii români de la Mahala, Boian, Tărasăuți, Costiceni sau Voloca, Iordănești, Herța,Târnauca și Storojneț, vor duce cu siguranță flacăra vie a românismului în Uniunea Europeană.
Cetățile culturale de la Cernăuți sau Chișinău vor crea în continuare valori autentice, iar din izvorul nesecat al dragostei de țară vor bea tot mai mulți tineri ce simt și gândesc românește.
Timpul trece. Generații întregi s-au sacrificat în aceste teritorii cu gândul că într-o zi vor face parte iarăși dintr-o Românie mare și vor sta la masă împreună cu frații români de pretutindeni, de care au fost despărțiți de ciuma roșie prin sârma ghimpată. Iubirea, dragostea și conștiința apartenenței la neamul nostru latin au topit aceste garduri dintre Moldova și România. Într-un viitor apropiat să sperăm că dispare și cea dintre Bucovina și țara noastră și într-o zi vom fi iarăși împreună liberi sub soare, într-o Europă Unită.
Senator Corneliu Popescu
